alibi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză alibi.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
alibi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alibi alibiuri
Articulat alibiul alibiurile
Dativ-Genitiv alibiului alibiurilor
Vocativ alibiule alibiurilor
  1. dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei.
  2. mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi.
  3. (fig.) pretext, scuză, justificare.

Expresii

  • A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deține (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare


Traduceri

Anagrame

Referințe