șopot

română

Etimologie

Din slavă (veche) šĩpŭtŭ.

Pronunție

• AFI: /'ʃo.pot/

Substantiv

Declinarea substantivului șopot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șopot	șopote
Articulat	șopotul	șopotele
Genitiv-Dativ	șopotului	șopotelor
Vocativ	șopotule	șopotelor

1. zgomot ușor produs de curgerea apei, de bătaia vântului, de frunze etc.
2. zgomot de glasuri care șoptesc; (p.ext.) vorbire în șoaptă.

Cuvinte derivate

• șopoti

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) În șopot = în șoaptă, pe șoptite.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online