țiu
română
Etimologie
Onomatopee.
Pronunție
- AFI: /ʦiw/
Interjecție
- (adesea repetat) cuvânt care imită un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică.
- exclamație cu care se îndeamnă caii la mers.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Substantiv
| Declinarea substantivului țiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țiu | țiuri |
| Articulat | țiul | țiurile |
| Genitiv-Dativ | țiului | țiurilor |
| Vocativ | țiule | țiurilor |
- (reg.) unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă, cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit, se desprind blocurile de gheață etc.
- unealtă asemănătoare cu o daltă, folosită în dulgherie.
- târnăcop de oțel, de forma unei bare cu secțiune a pătrată, ascuțită la capete și puțin arcuită, folosit de mineri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online