țiu

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

• AFI: /ʦiw/

Interjecție

1. (adesea repetat) cuvânt care imită un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică.
2. exclamație cu care se îndeamnă caii la mers.

Cuvinte derivate

• țiui

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv

Declinarea substantivului țiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	țiu	țiuri
Articulat	țiul	țiurile
Genitiv-Dativ	țiului	țiurilor
Vocativ	țiule	țiurilor

1. (reg.) unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă, cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit, se desprind blocurile de gheață etc.
2. unealtă asemănătoare cu o daltă, folosită în dulgherie.
3. târnăcop de oțel, de forma unei bare cu secțiune a pătrată, ascuțită la capete și puțin arcuită, folosit de mineri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online