abțigui

1: (se) turmenta , (se) chercheli , (se) îmbăta
2: lovi
4: falsifica

română

Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu germană Abzug („copie; retragere; declanșator”).

Conjugarea verbului (se) abțigui
Infinitiv	a (se) abțigui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) abțiguiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) abțiguiască
Participiu	abțiguit
Conjugare	IV

(fam.) (v.refl.) a se îmbăta.
(v.tranz.) a da (cuiva) o bătaie (ușoară).
(fig.) a face (cuiva) un rău.
(v.tranz.) a modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit; (p.ext.) a falsifica.