bănat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară bánat.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bănat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bănat bănaturi
Articulat bănatul bănaturile
Dativ-Genitiv bănatului bănaturilor
Vocativ bănatule bănaturilor
  1. (reg.) stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău.
  2. supărare, necaz, ciudă.
  3. învinuire, reproș, imputare.

Expresii

  • A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva


Traduceri

Anagrame

Referințe