bărbiță

română

Etimologie

Din barbă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /bər'bi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bărbiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bărbiță	bărbițe
Articulat	bărbița	bărbițele
Genitiv-Dativ	bărbiței	bărbițelor
Vocativ	bărbiță	bărbițelor

1. șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă.
2. (rar) bărbuță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bărbați

Referințe

• DEX '98 via DEX online