beilic
română
Etimologie
Din turcă beylik.
Pronunție
- AFI: /bejˈlik/
Substantiv
| Declinarea substantivului beilic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | beilic | beilicuri |
| Articulat | beilicul | beilicurile |
| Genitiv-Dativ | beilicului | beilicurilor |
| Vocativ | beilicule | beilicurilor |
- casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești.
- vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi).
- muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online