buclă
Etimologie
Din franceză boucle.
Pronunție
- AFI: /'bu.klə/
Substantiv
| Declinarea substantivului buclă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | buclă | bucle |
| Articulat | bucla | buclele |
| Genitiv-Dativ | buclei | buclelor |
| Vocativ | buclă | buclelor |
- șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț.
- porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă.
- curbă dintr-un drum în serpentină.
- cot al unui curs de apă.
- piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online