cârpitură

română

Etimologie

Din a cârpi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /kɨr.pi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cârpitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cârpitură	cârpituri
Articulat	cârpitura	cârpiturile
Genitiv-Dativ	cârpiturii	cârpiturilor
Vocativ	cârpitură	cârpiturilor

1. reparație sumară sau prost executată; (concr.) petic.
2. (concr.) obiect de îmbrăcăminte vechi, rupt (și peticit).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capturări
• crăpături
• parcurați
• păcurărit

Referințe

• DEX '98 via DEX online