călușel

română

Etimologie

Din cal + sufixul -ușel.

Pronunție

• AFI: /kə.lu'ʃel/

Substantiv

Declinarea substantivului călușel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călușel	călușei
Articulat	călușelul	călușeii
Genitiv-Dativ	călușelului	călușeilor
Vocativ	călușelule	călușeilor

1. căluț.
2. (la pl.) instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori.
3. căluț.
4. căluș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clasule

Referințe

• DEX '98 via DEX online