călușel

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din cal + sufixul -ușel.

Pronunție

  • AFI: /kə.lu'ʃel/


Substantiv


Declinarea substantivului
călușel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călușel călușei
Articulat călușelul călușeii
Genitiv-Dativ călușelului călușeilor
Vocativ călușelule călușeilor
  1. căluț.
  2. (la pl.) instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori.
  3. căluț.
  4. căluș.


Traduceri

Anagrame

Referințe