căluș

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : calus, całus, Całus, cāļus, Căluș

română

Etimologie

Din cal + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /kə'luʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
căluș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căluș călușuri
Articulat călușul călușurile
Genitiv-Dativ călușului călușurilor
Vocativ călușule călușurilor
  1. bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal, spre a-l forțațină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedicastrige.
  2. bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn.
  3. mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun.
  4. suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează; șevalet.
  5. utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuție sau în cel manual.
  6. (de obicei art.) numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans; călușar, călușel.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească


Traduceri

Anagrame

Referințe