căluș
 Vezi și : calus, całus, Całus, cāļus, Căluș
|
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kə'luʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului căluș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căluș | călușuri |
| Articulat | călușul | călușurile |
| Genitiv-Dativ | călușului | călușurilor |
| Vocativ | călușule | călușurilor |
- bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal, spre a-l forța să țină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige.
- bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn.
- mică piesă de lemn cu o formă specială, pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical; scaun.
- suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează; șevalet.
- utilaj de foraj, pentru rotirea prăjinilor, folosit în forajul prin percuție sau în cel manual.
- (de obicei art.) numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma Rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodie după care se execută acest dans; călușar, călușel.
Cuvinte derivate
Expresii
- A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online