proțap

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) procĕpŭ, bulgară проkeп (procep).

Pronunție

  • AFI: /pro'ʦap/


Substantiv


Declinarea substantivului
proțap
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proțap proțapuri
Articulat proțapul proțapurile
Genitiv-Dativ proțapului proțapurilor
Vocativ proțapule proțapurilor
  1. prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă.
  2. prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii.
  3. prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc.
  4. fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige.
  5. pârghie la moara de vânt sau la fântână.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva


Traduceri

Referințe