capelă

română

Etimologie

Din neogreacă καπελλο (kapéllo), italiană cappello.

Pronunție

• AFI: /ka'pe.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului capelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	capelă	capele
Articulat	capela	capelele
Genitiv-Dativ	capelei	capelelor
Vocativ	capelă	capelelor

1. șapcă de postav cu cozoroc moale, purtată de militari.

Cuvinte derivate

• capeluță

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din italiană cappella.

Substantiv

Declinarea substantivului capelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	capelă	capele
Articulat	capela	capelele
Genitiv-Dativ	capelei	capelelor
Vocativ	capelă	capelelor

1. biserică mică, izolată, fără parohie (într-un cimitir etc.); paraclis.
2. parte a unei biserici care adăpostește altarul.
3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din italiană cappella, germană Kapelle.

Substantiv

Declinarea substantivului capelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	capelă	capele
Articulat	capela	capelele
Genitiv-Dativ	capelei	capelelor
Vocativ	capelă	capelelor

1. grup de coriști.
2. orchestră de proporții reduse; fanfară (militară).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căleap
• apleca
• plăcea
• pleacă

Referințe

• DEX '98 via DEX online