carta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din cărți.

Pronunție

  • AFI: /kar'ta/


Verb


Conjugarea verbului
carta
Infinitiv a carta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cartez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să carteze
Participiu cartat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a repartiza, a grupa scrisorile (la poștă) după adresele destinatarilor.
  2. (v.tranz.) a transpune pe o hartă topografică anumite detalii ale terenului unei regiuni; a efectua o cartare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe