cartușieră
română
Etimologie
Din franceză cartouchière.
Pronunție
- AFI: /kar.tu.ʃi'e.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cartușieră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cartușieră | cartușiere |
| Articulat | cartușiera | cartușierele |
| Genitiv-Dativ | cartușierei | cartușierelor |
| Vocativ | cartușieră | cartușierelor |
- geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele; brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online