celebrant

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : célébrant

română

Etimologie

Din franceză célébrant.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
celebrant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ celebrant celebranți
Articulat celebrantul celebranții
Dativ-Genitiv celebrantului celebranților
Vocativ - -
  1. (bis.) preot (catolic) care oficiază serviciul divin.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din franceză célébrant („celebrant”).

Pronunție

  • AFI: /ˈsɛlɪbrənt/, /ˈsɛləbrənt/


Substantiv

celebrant, pl. celebrants

  1. celebrator
  2. (bis.) celebrant
  3. (în Australia și Noua Zeelandă; p.ext.) oficiant de ceremonii (nunte, botezuri, înmormântări, etc.)

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe