partidă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă παρτιδχα (partídha), italiană partita, franceză partie.

Pronunție

  • AFI: /par'ti.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
partidă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ partidă partizi
Articulat partida partizile
Genitiv-Dativ partizii partizilor
Vocativ partidă partizilor
  1. desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci.
  2. petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program.
    O partidă de vânătoare.
  3. căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); (p.ext.) persoană vizată pentru un proiect de căsătorie.
  4. (înv.) partid; grupare, tabără.
  5. (cont.) cont.
  6. cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată.
  7. parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte.

Cuvinte compuse

Expresii

  • (fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nici o șansă
  • A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări
  • A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva


Traduceri

Anagrame

Referințe