chichiță
Etimologie
Probabil din chichie (puțin folosit. „chichiță” < neogreacă) + sufixul -ιțα (-iță).
Pronunție
- AFI: /ki'ki.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului chichiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chichiță | chichițe |
| Articulat | chichița | chichițele |
| Genitiv-Dativ | chichiței | chichițelor |
| Vocativ | chichiță | chichițelor |
- (fam.) șiretlic, vicleșug (prin care cineva încearcă să scape dintr-o încurcătură); subterfugiu.
- lădiță de sub capra unei trăsuri.
- (reg.) despărțitură mică, în formă de cutie, în interiorul unei lăzi.
Expresii
- A căuta chichițe = a se sili cu orice preț să găsească greșeli, cusururi
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online