ciolpan

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate dintr-un primitiv ciop („trunchi”) (Șăineanu, 1929).

Alternativ din turcă colpa („stângaci”) sau din slavă (veche) *čerpǔ („așchie, bucată de lemn”) (DER).

Pronunție

• AFI: /ʧolˈpan/

Substantiv

Declinarea substantivului ciolpan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciolpan	ciolpani
Articulat	ciolpanul	ciolpanii
Genitiv-Dativ	ciolpanului	ciolpanilor
Vocativ	ciolpanule	ciolpanilor

1. (pop.) trunchi de arbore fără crengi (și uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• claponi

Referințe

• DEX '98 via DEX online