cloci

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bulgară клочи (kloči).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
cloci
Infinitiv a cloci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clocească
Participiu clocit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și intranz.) (despre păsări) a ședea pe ouă pentru a scoate din ele pui.
  2. (v.tranz.) (fig.) a pune ceva la cale; a plănui, a urzi (de obicei ceva reprobabil).
  3. (v.tranz.) a se gândi în tăcere și insistent la ceva.
  4. (v.intranz.) (fig.) a sta inactiv; a lenevi, a trândăvi.
  5. (v.refl.) (despre lichide, alimente stătute) a căpăta un miros urât și un gust prost; (p.ext.) a se strica, a se altera.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a se îmbolnăvi


Traduceri

Anagrame

Referințe