colegialitate
română
Etimologie
Din colegial + sufixul -itate (după germană Kollegialität).
Pronunție
- AFI: /ko.le.ʤi.a.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului colegialitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colegialitate | invariabil |
| Articulat | colegialitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | colegialității | invariabil |
| Vocativ | colegialitate | invariabil |
- atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderesc.
- principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online