coliță

română

Etimologie

Din coală + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ko'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului coliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coliță	colițe
Articulat	colița	colițele
Genitiv-Dativ	coliței	colițelor
Vocativ	coliță	colițelor

1. coală de carte sau de revistă, tipărită și fălțuită, înainte de a fi legată sau broșată; fasciculă.
2. mică coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• citola
• clăițo
• acolit
• călito
• colați

Referințe

• DEX '98 via DEX online