coliță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din coală + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ko'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coliță colițe
Articulat colița colițele
Genitiv-Dativ coliței colițelor
Vocativ coliță colițelor
  1. coală de carte sau de revistă, tipărită și fălțuită, înainte de a fi legată sau broșată; fasciculă.
  2. mică coală de hârtie pe care sunt tipărite una sau mai multe mărci poștale și pe care se găsește o inscripție indicând ocazia cu care s-a lansat emisiunea respectivă.


Traduceri

Anagrame

Referințe