comandită
Aspect
Etimologie
Din franceză commandite.
Pronunție
- AFI: /ko.man'di.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului comandită | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | comandită | comandite |
Articulat | comandita | comanditele |
Genitiv-Dativ | comanditei | comanditelor |
Vocativ | comandită | comanditelor |
- contract de asociație în care una dintre părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online