conăcărie

română

Etimologie

Din conăcar + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ko.nə.kə'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului conăcărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conăcărie	conăcării
Articulat	conăcăria	conăcăriile
Genitiv-Dativ	conăcăriei	conăcăriilor
Vocativ	conăcărie	conăcăriilor

1. (reg.) orație de nuntă; urare făcută mirilor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conăcirea

Referințe

• DEX '98 via DEX online