concerta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din italiană concertare.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧer'ta/


Verb


Conjugarea verbului
concerta
Infinitiv a concerta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
concertez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să concerteze
Participiu concertat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a da un concert.
  2. (v.intranz.) (mai ales despre șefi de state, diplomați etc.) a se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună.


Traduceri

Anagrame

Referințe