conci
română
Etimologie
Din maghiară konty.
Pronunție
- AFI: /konʧʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului conci | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conci | conciuri |
| Articulat | conciul | conciurile |
| Genitiv-Dativ | conciului | conciurilor |
| Vocativ | conciule | conciurilor |
- coc.
- (reg.) cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la țară, îl poartă femeile măritate pe creștetul capului, sub basma.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online