confesiune
română
Etimologie
Din franceză confession < latină confessio, confessionis.
Pronunție
- AFI: /kon.fe.siˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului confesiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | confesiune | confesiuni |
| Articulat | confesiunea | confesiunile |
| Genitiv-Dativ | confesiunii | confesiunilor |
| Vocativ | confesiune | confesiunilor |
- mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; (p.restr.) spovedanie.
- scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului.
- scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a bisericii creștine.
- religie, cult.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online