contemplativ

română

Etimologie

Din franceză contemplatif < latină contemplativus.

Pronunție

• AFI: /kon.tem.pla'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului contemplativ
	Singular	Plural
Masculin	contemplativ	contemplativi
Feminin	contemplativă	contemplative
Neutru	contemplativ	contemplative

1. care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător.
2. care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității.

Cuvinte derivate

• contemplativitate

Cuvinte compuse

• viață contemplativă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online