contemplativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză contemplatif < latină contemplativus.

Pronunție

  • AFI: /kon.tem.pla'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
contemplativ
Singular Plural
Masculin contemplativ contemplativi
Feminin contemplativă contemplative
Neutru contemplativ contemplative
  1. care contemplă, care este înclinat spre contemplare; visător.
  2. care se limitează la contemplare, neurmărind vreun scop practic sau, în genere, transformarea realității.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe