visător

română

Etimologie

Din a visa + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /vi.sə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului visător
	Singular	Plural
Masculin	visător	visători
Feminin	visătoare	visătoare
Neutru	visător	visătoare

1. care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; (p.ext.) care este lipsită de simț practic; care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii.

Cuvinte derivate

• visătorie

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului visător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	visător	visători
Articulat	visătorul	visătorii
Genitiv-Dativ	visătorului	visătorilor
Vocativ	visătorule	visătorilor

1. persoană care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; (p.ext.) persoană care este lipsită de simț practic; persoană care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii.

Cuvinte derivate

• visătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online