visător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a visa + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /vi.sə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
visător
Singular Plural
Masculin visător visători
Feminin visătoare visătoare
Neutru visător visătoare
  1. care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; (p.ext.) care este lipsită de simț practic; care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
visător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ visător visători
Articulat visătorul visătorii
Genitiv-Dativ visătorului visătorilor
Vocativ visătorule visătorilor
  1. persoană care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; (p.ext.) persoană care este lipsită de simț practic; persoană care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe