conține

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină continere (după ține). Confer franceză contenir.

Pronunție

  • AFI: /kon'ʦi.ne/


Verb


Conjugarea verbului
conține
Infinitiv a conține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
conțin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să conțină
Participiu conținut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (despre un recipient) a fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior...
    Conține în ea mai multe elemente.
    Cartea conține ilustrații.
  2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din..., a avea în sine...
    Ce conțin aceste documente?

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe