infinit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
infinit

română

Etimologie

Din latină infinitus, franceză infini.

Pronunție

  • AFI: /in.fi'nit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
infinit
Singular Plural
Masculin infinit infiniți
Feminin infinită infinite
Neutru infinit infinite
  1. care nu are margini, limite; nesfârșit, nemărginit, nemăsurat; (p.ext.) foarte mare, considerabil.
  2. (adverbial)
    Infinit mai valoros decât...

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
infinit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infinit infinituri
Articulat infinitul infiniturile
Dativ-Genitiv infinitului infiniturilor
Vocativ infinitule infiniturilor
  1. categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit.

Locuțiuni


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
infinit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infinit infiniți
Articulat infinitul infiniții
Dativ-Genitiv infinitului infiniților
Vocativ infinitule infiniților
  1. (mat.) mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată.


Traduceri

Referințe