Sari la conținut

coucher

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Etimologie

Din couch („canapea”) +‎ -er.

Pronunție

  • AFI: /ˈkutʃər/
  • AFI: /ˈkaʊtʃər/


Substantiv

coucher, pl. couchers

  1. cel care culcă, cel care așază
  2. (papetărie) lucrător de papetărie

Cuvinte apropiate

Referințe





(français)

Etimologie

Din franceză veche couchier < latină collocāre, forma de prezent activ infinitiv a lui collocō ‎(„a pune, a așeza”).

Pronunție


Verb

  1. (v.tranz.) a culca, a așeza, a pune
    Il le coucha sur l'herbe.
  2. (v.tranz.) a găzdui, a sălășlui
  3. (v.tranz.; agr.) a culca la pământ (grâul, etc.)
  4. (v.tranz.) a stivui, a stiva
  5. (v.tranz.) a scrie înclinat
    Coucher une clause.
  6. (v.tranz.; mil.) a viza, a ochi
    Plus de vingt mille hommes étaient couchés sur le champ de bataille.
  7. (v.intranz.) a dormi
  8. (v.intranz.) a petrece noaptea undeva, a înnopta
  9. (v.intranz.) a caza
  10. (v.intranz.) a se duce la culcare

se coucher

  1. a se culca
    Il s'est couché par terre.
  2. (urmărit de avec) a se culca cu (cineva), a avea relații sexuale cu cineva

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și


Substantiv

coucher m., couchers pl.

  1. culcare, ducere la culcare
  2. (p.ext.) așternut
  3. (spec.) casă și masă, pensiune completă
  4. (fig.) apus (de soare)

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Anagrame

Referințe