credulitate

română

Etimologie

Din franceză crédulité < latină credulitas, -atis.

Pronunție

• AFI: /kre.du.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului credulitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	credulitate	invariabil
Articulat	credulitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	credulității	invariabil
Vocativ	'	'

1. însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape.

   E de-o credulitate dezarmantă.

Sinonime

• candoare, ingenuitate, inocență, naivitate

Antonime

• incredulitate

Cuvinte derivate

• credul

Cuvinte apropiate

• crede
• credere
• credibil
• incredibil

Traduceri

însușirea de a fi credul

engleză: credulity (English), credulitiveness (English) franceză: crédulité (français) f. germană: Leichtgläubigkeit (Deutsch) f. italiană: credulità (italiano) f.

maghiară: hiszékenység (magyar) spaniolă: credulidad (español) f. suedeză: godtrogenhet (svenska), lättrogenhet (svenska) turcă: safdillik (Türkçe), saflık (Türkçe)

Referințe

• DEX online