credulitate
Aspect
Etimologie
Din franceză crédulité < latină credulitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /kre.du.li'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului credulitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | credulitate | invariabil |
Articulat | credulitatea | invariabil |
Genitiv-Dativ | credulității | invariabil |
Vocativ | ' | ' |
- însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape.
- E de-o credulitate dezarmantă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate