cuminecătură

română

Etimologie

Din a (se) cumineca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ku.mi.ne.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului cuminecătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuminecătură	cuminecături
Articulat	cuminecătura	cuminecăturile
Genitiv-Dativ	cuminecăturii	cuminecăturilor
Vocativ	cuminecătură	cuminecăturilor

1. (în practicile religiei creștine) ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie.
2. (concr.) vinul și pâinea care servesc în acest scop.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online