cuplet
Etimologie
Din franceză couplet.
Pronunție
- AFI: /ku'plet/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuplet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuplet | cuplete |
| Articulat | cupletul | cupletele |
| Genitiv-Dativ | cupletului | cupletelor |
| Vocativ | cupletule | cupletelor |
- scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren.
- cântec intercalat între scenele unui vodevil.
- secțiune intercalată între refrenele unui rondo.
- poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren.
- strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online