căsători

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din căsător (= soț).

Pronunție

  • AFI: /kə.sə.ˈto.ɾʲ/


Verb


Conjugarea verbului
(se) căsători
Infinitiv a (se) căsători
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă)ncăsătoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) căsătorească
Participiu căsătorit
Conjugare IV
  1. (v.refl. și tranz.) a (se) uni prin căsătorie cu cineva.
    S-a căsătorit devreme.
    Când s-au căsătorit?

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe