marry

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie marien, care provine din anglo-normandă marier < latină marītāre < marītus („soț, mărit”).

Pronunție

  • AFI: /'mari/ (Anglia)
  • AFI: /'mæri/ (SUA)
  • AFI: /'meɪri/ (SUA)
  • AFI: /'mɛ(ə)ri/ (SUA)


Verb


Conjugarea verbului
to marry
Infinitiv to marry
Prezent simplu
pers. 3 sg.
marries
Trecut simplu married
Participiu trecut married
Participiu prezent marrying
  1. a se mărita, a se căsători
    Neither of her daughters showed any desire to marry.
  2. a se mărita cu, a se căsători cu, a se însura cu
    His daughter was married some five years ago to a tailor's apprentice.
  3. (fig.) a uni, a îmbina, a lega
    The attempt to marry medieval plainsong with speed metal produced interesting results.
  4. (bis.) a cununa
    A justice of the peace will marry Jones and Smith.
  5. (tehn.) a împreuna două parâme fără a le lega

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Etimologie

Din engleza medie Marie, referitor la Mary (= Virgin Mary).

Interjecție

marry!

  1. (ieșit din uz) într-adevăr!, adevărat!, sigur!, firește!

Referințe