delniță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucraineană дил'нyk'а (dil'nyc'a).

Pronunție

  • AFI: /'del.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
delniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ delniță delnițe
Articulat delnița delnițele
Genitiv-Dativ delniței delnițelor
Vocativ delniță delnițelor
  1. (în evul mediu, în țara românească) parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie.
  2. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului.
    Patru delnițe de fânaț.
  3. (înv. și reg.) fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; (p.ext.) moșie, proprietate.


Traduceri

Anagrame

Referințe