descheia

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină *disclavare < clavare.

Pronunție

  • AFI: /des.ke'ja/


Verb


Conjugarea verbului
(se) descheia
Infinitiv a (se) descheia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) deschei
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) descheie
Participiu descheiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate un nasture din butonieră, a facenu mai fie încheiat.
    A-și descheia nasturii; a se descheia la haină.
  2. (v.refl.) (despre obiecte compuse din bucăți; p. ext. despre bucățile care alcătuiesc un întreg) a se desface din încheieturi.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe