butonieră
Etimologie
Din franceză boutonnière.
Pronunție
- AFI: /bu.to.ni'e.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului butonieră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | butonieră | butoniere |
| Articulat | butoniera | butonierele |
| Genitiv-Dativ | butonierei | butonierelor |
| Vocativ | butonieră | butonierelor |
- tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); (p.ext.) parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online