încheiat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a încheia.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ke'jat/


Substantiv


Declinarea substantivului
încheiat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încheiat încheiate
Articulat încheiatul încheiatele
Genitiv-Dativ încheiatului încheiatelor
Vocativ încheiatule încheiatelor
  1. faptul de a (se) încheia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din a încheia.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
încheiat
Singular Plural
Masculin încheiat încheiați
Feminin încheiată încheiate
Neutru încheiat încheiate
  1. (despre îmbrăcăminte și încălțăminte) care este prins, închis în nasturi, în copci, în șireturi etc.
  2. (despre nasturi) care este trecut prin butoniere; (despre copci) petrecut una într-alta.
  3. cu părțile îmbinate, împreunate, fixate una în alta; împreunat.
  4. (rar; despre persoane) bine legat, voinic.
  5. terminat, împlinit; întregit, desăvârșit.


Traduceri

Anagrame

Referințe