despărțire

română

Etimologie

Din a despărți.

Pronunție

• AFI: /des.pər'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului despărțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	despărțire	despărțiri
Articulat	despărțirea	despărțirile
Genitiv-Dativ	despărțirii	despărțirilor
Vocativ	despărțire	despărțirilor

1. faptul de a (se) despărți.
2. separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărțit; despărțit.
3. divorț.
4. diviziune, împărțire, segmentare.
5. (concr.) despărțitură.
6. (înv.) circumscripție (polițienească sau administrativă); (p.ext.) localul unde erau instalate birourile unei circumscripții.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online