dicta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : dikta

română

Etimologie

Din franceză dicter < latină dictare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
dicta
Infinitiv a dicta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dictez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dicteze
Participiu dictat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pronunța rar și deslușit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai.
  2. a impune ceva în mod categoric, a obliga pe cinevaaccepte ceva fără condiții; a ordona.
  3. (despre abstracte) a îndemna, a determina stringent la o acțiune.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe