disturbo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul disturbare.

Pronunție

• AFI: /di'sturbo/

Substantiv

disturbo m., disturbi pl.

1. deranj, stingherire, incomodare

   Scusi il disturbo, ma...

2. (med.) tulburare; deranjament

   Disturbo bipolare.

3. (despre telefoane) bruiaj, deranjament, perturbare, perturbație

Sinonime

• 1: noia, problema, inconveniente, difetto
• 3: interferenza

Cuvinte apropiate

• disturbamento
• disturbanza
• disturbare
• disturbativo
• disturbato
• disturbatore

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din disturbare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru disturbare.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Compus din prefixul dis- + turbo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

disturbō (infinitivul prezent disturbāre, perfectul activ disturbāvī, supinul disturbātum)

1. a deranja
2. a dărâma, a demola, a distruge

Cuvinte derivate

• disturbatio