drămui

română

Etimologie

Din dram + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /drə.mu'i/

Verb

Conjugarea verbului drămui
Infinitiv	a drămui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	drămuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să drămuiască
Participiu	drămuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui.
2. (v.tranz.) (fig.) a împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt.

Cuvinte derivate

• drămuire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• damuri
• dăruim

Referințe

• DEX '98 via DEX online