duhni

română

Etimologie

Din slavă (veche) duhnonti.

Pronunție

• AFI: /duh'ni/

Verb

Conjugarea verbului duhni
Infinitiv	a duhni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	duhnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să duhnească
Participiu	duhnit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori.
2. (v.intranz.) (rar; despre vânt) a sufla (cu putere), a răbufni, a bufni.
3. (v.intranz.) (fig.) a șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• huind

Referințe

• DEX '98 via DEX online