durăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a dura + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /du.rə'i/


Verb


Conjugarea verbului
durăi
Infinitiv a durăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să durăie
Participiu durăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); (p.ext.) a hurui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe