epigon
Etimologie
Din germană Epigone, franceză épigone.
Pronunție
- AFI: /e.pi'gon/
Substantiv
| Declinarea substantivului epigon | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epigon | epigoni |
| Articulat | epigonul | epigonii |
| Genitiv-Dativ | epigonului | epigonilor |
| Vocativ | epigonule | epigonilor |
- scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu.
- urmaș, succesor (lipsit de valoare).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online