exortație

română

Etimologie

Din latină exhortatio, franceză exhortation.

Pronunție

• AFI: /ek.sorˈta.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului exortație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	exortație	exortații
Articulat	exortația	exortațiile
Genitiv-Dativ	exortației	exortațiilor
Vocativ	exortație	exortațiilor

1. (livr.) cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• exortatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online