filtra

română

Etimologie

Din franceză filtrer, italiană filtrare.

Pronunție

• AFI: /filˈtra/

Verb

Conjugarea verbului filtra
Infinitiv	a filtra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	filtrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să filtreze
Participiu	filtrat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (tehn.) a separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc.
2. (fiz.) a împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente.
3. (în limbaj curent; despre lumină) a pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.).
4. a selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite.

Sinonime

• separa

Cuvinte derivate

• filtrabil
• filtraj
• filtrant
• filtrare
• filtrat
• filtru
• prefiltru

Traduceri

a separa cu ajutorul unui filtru

catalană: filtrar (català) daneză: filtrere (dansk) engleză: filter (English) esperanto: filtri (Esperanto) finlandeză: suodattaa (suomi), erottaa (suomi) franceză: filtrer (français) germană: filtrieren (Deutsch) italiană: filtrare (italiano) letonă: filtrēt (latviešu)

neerlandeză: filteren (Nederlands) papamiento: filtra (Papiamentu) poloneză: filtrować (polski) portugheză: filtrar (português) rusă: фильтровать (fil'trovát') (русский) spaniolă: filtrar (español) suedeză: filtrera (svenska) turcă: süzmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online